Autostrada informaţiei

Accident de circulaţie

O maşină de scris

Se’ntâlni pe Calea Lactee

Cu o cotigă târâită

de un măgar bătrân.

-Ce faci hodoroago ?

Întrebă maşina de scris.

-Mă plimb printre stele,

Răspunse cotiga.

Dar de ce şontâcăi

În pre-lingerea ta,

De gasteropod ?

-Îi tremură copitele

De atâta râs,

Se hizli măgaru’.

Maşina de scris,

Nedumirită,

O zbughi,

Ca de obicei,

Cu viteza luminii.

Teleaga,

Şontâc, şontâc,

Se porni, înainte,

După ea.

Peste ani-lumină

Maşina dete'n

 Hleabul

Cu roatele-n sus,

Puţin într-o rână,

Căzut în nas

Într-o gaură neagră.

Constandin Bordelezu

Sărut mâna, doamna Verona. Ce mai fac? Mulţumesc pentru întrebare.

Acum, ce să zic, carevasăzică – vorba lui Nae Ionescu – scrisei şi eu, ca tot olteanu’, ce spuse un alt oltean – că noi suntem peste tot – Petre Pandrea.

Sincer vă spun, doamnă, eu mă regăsesc în caracterizarea făcută de, cum să-i zic? – zi să-i zic: un oltean maiestuos – dar eu nu-i pot spune aşa, el e un mandarin, dar eu ce sunt? (vorba lui Codeus)... un peregrin.

Un peregrin, levantin pur-sânge, un alogen – aţi mai auzit de aşa ceva? o amestecătură de oltean get-beget şi de gascon – adică, vorba lui Petre Pandrea, „un levantin occidentalizat”. N’aşa?

Mai vorbim.

Cu cobiliţa pe autostrada informaţiei

«Iubesc grădinile, podgoriile, parcurile, şesurile, livezile, florile, iarba, în genere, lumea vegetală. De când cunosc oamenii, iubesc mai mult animalele domestice şi sunt gata să îmbrăţişez fiarele. Nu suportam pisicile. Acum iubesc şi tigrii, dar nu pe ,homo valachicus’ din clasa dominantă a tuturor regiunilor, această sinistră mixtură de levantin occidentalizat, de bizantin caricaturizat şi de mojic felon. Se pot schimba sistemele. Cutumele rămân, cu oameni de aceeaşi fizionomie şi mizerabilă plămadă biologic. »

« Pe Maica Veronica o iubeşti şi o stimezi pentru faptele ei măreţe. A zidit din temelie, începând într-un bordei, cea mai tânără şi cea mai curată mânăstire a ţarii mele. Nu este o mânăstire obişnuită. A înfiinţat prima mânăstire de fecioare, într-o ţară de curve şi lichele. »

                        Petre Pandrea – Călugărul alb

Eu, un „cobiliţar”, am pus în cobiliţă, mai sus, două citate din Petre Pandrea. La http://bordelezu.wordpress.com/2013/02/02/o-maimuta-la-120-km-monica-macovei/ am pus alături o maimuţă şi pe Monica Macovei. Sigur că între numita doamnă şi maimuţa pomenită nu există nicio legătură, despre cea de-a doua pot scrie multe, despre prima nimic.

Bordelezu. Un fustangiu?

« El este informatician şi englez. Ea este blondă şi americancă. Ei

se întîlnesc pe autostrada informaţiei, undeva într-o “chat room”, nu ni se

spune adresa. El îi face curte, ea nu zice nu. Povestea lor de dragoste se

desfăşoară pe Internet. După mai multe luni de amor virtual, el o cere de

nevastă, ea acceptă şi-l cheamă în America .»

     Lucia Verona - Cu pluta pe Internet

Stimaţii mei viitori cititori, voi ce-aţi fi făcut atunci când aţi fi citit asta ? Mie îmi plăcea cum scria doamna Lucia Verona, dar nu aveam de gând să o cer de nevastă, Doamne fereşte, părinţii mei m-au învăţat să am ruşine !

Dar dacă doamna Lucia Verona v-ar fi spus de la obraz, cum mi-a spus mie – m-a durut, nu vă închipuiţi cât m-a durut – « dacă n-ai blog, la mine nu mai poţi să comentezi » – nu v-aţi fi făcut blog ? Mi-am făcut, dar n-am scris nimic în el, până acum. Acum o fac. Din respect faţă de doamna Lucia Verona.